Despre pile si relatii
Ştii pe cineva care ştie pe cineva? Această întrebare câştigă din ce în ce mai mult teren în discuţiile noastre de zi cu zi. Este foarte important ca în ziua de azi să ştii persoana potrivită la timpul şi la locul potrivit. Asta îţi poate aduce un loc de muncă, un punct în plus la un examen sau o informaţie preţioasă.
Înainte de revoluţia din 1989, dacă ştiai pe cineva la „carne” erai un om fericit-puneai mâna pe ceva mai mult decât ciolanul pentru borş pe care îl împărţeai în mod normal cu toţi vecinii de bloc. Nu mai spun dacă ştiai vreo vânzătoare. Această relaţie era o adevărată mină de aur: puteai căpăta portocale la Crăciun şi un litru de lapte în plus pentru bebeluşul nou-născut. Mai mult, dacă ştiai pe cine trebuie, urcai pe lista de aşteptare pentru o Dacie sau o maşină de spălat cu cateva locuri, ceea ce iar era o realizare.
Revoluţia şi societatea modernă ne-au adus pe tavă o varietate extrem de largă de produse, care de care mai performante şi o tehnologie din ce în ce mai dezvoltată şi mai productivă. Rămânându-i în sânge vechiul obicei de a apela la relaţii atunci când nu reuşeşte să obţină ceva pe cont propriu, românul capitalist şi-a reorientat formarea de relaţii din domeniul producţiei de bunuri materiale spre cel de servicii. Aşadar, în ziua de azi eşti cineva dacă ştii pe cineva de la … o firmă de marketing, de exemplu. Un pont, o informaţie asupra unui nou loc de muncă, fac cât toate relţiile. Dacă ştii pe cineva de la „Spital”, eşti un om împlinit: ai scăpat de cozile interminabile de la uşile medicilor sau de testarea propriu-zisă pentru fişa medicală pentru permisul auto.
„În ziua de azi e foarte important să ştii să deschizi o uşă”-asta mi-a zis mama de când am fost suficient de mare să înţeleg ce vrea sa spună. Confruntându-mă însă cu diverse situaţii, am văzut că e şi mai important să ai pe cineva care să-ţi deschidă acea uşă. E mai simplu să stai de vorbă cu cineva după ce ai fost recomandat, decât să te duci tu însuţi să începi să turui ca televizorul despre cine eşti şi ce ai avea nevoie. Să luăm de exemplu interviurile pentru un loc de muncă. Nu are importanţă cât de „tare” este relaţia ta, dar simplul fapt că ştii că cineva te-a prezentat în prelabil îţi dă mai mult confort psihic.
Există, evident, şi un revers al acestei situaţii: reclama negativă. Când ai supărat pe cine nu trebuie nici nu ştii cum ajungi la „mila” acelei persoane şi te trezeşti că eşti defavorizat din motive pur subiective-ceea ce nu e tocmai corect. Trebuie aşadar să ştii să laşi mereu loc de bună-ziua. Acesta e aspectul pozitiv al problemei. Fie că are convingerea că nu se va mai întâlni vreodată cu o anumită persoană, fie că ştie că va mai avea de a face cu ea, oricine ar trebui să-şi păstreze relaţiile în termeni buni pentru că nu se ştie cum va ajunge la o veche cunoştinţă; şi ar fi bine să îi poată deschide uşa fără ruşine. Dar acest lucru duce pe de altă parte la comportamente ipocrite şi false prietenii, ceea ce formează o reţea de false valori şi chiar imoralitate.
Trebuie să recunosc că şi eu am apelat adesea al relaţii. Un cuvânt bine spus la momentul oportun mi-a deschis multe uşi şi mi-a oferit şanse la care nu mă aşteptam. Cu toţii cred că am recurs într-o mai mică sau mai mare măsură la un moment dat la o relaţie. Problema e însă acolo unde se trece peste orice limită şi „pila” devine caz de trafic de influenţă sau chiar corupţie. Societatea românească a intrat în Uniunea Europeană cu deviza luptei anti-corupţie şi încercând pe cât posibil să eradicheze orice formă de mită; dar de la cuvânt la faptă e cale lungă şi noi suntem abia la început de drum. Problema e mai profundă şi mai gravă şi nu poate fi rezolvată de la o zi la alta. Cert este că de la cunoştinţa mea care mă prezintă doamnei de la apă ca să nu mai stau la rând şi până la politicienii care îşi scimbă convingerile de la o zi la alta după cum li se zice „de sus”, suntem cu toţii dependenţi unii de alţii, într-un labirint inextricabil din care nu putem scăpa. Aşa cum spunea Aristotel, „Omul este o fiinţă socială” şi fiecare dintre noi este parte din această pânză de păianjen a relaţiilor interumane de zi cu zi. Să nu ne lăsăm însă înghiţiţi de păianjen!(Arina Corsei)